To cristiancu: asa este

[ncosmin]

A fost un incident care mi-a aratat ceva din calitatea umana a vietuitorilor din acest loc. S-a intamplat sa ratacim drumul spre schit, nu avem incaltaminte adecvata si ne udasem rau la picioare si nici unu aveam sosete de schimb. Dupa mai multe ore de umblat aiurea prin padure am facut cale intoarsa unde lasasem masina, pe un drum forestier. Eram foarte suparati, dezamagiti. Acolo era si cabanuta unde statea un calugar. Intamplarea a facut sa ne intalnim cu dansul exact cand ne pregateam sa intram in masina. Am stat putin vorba, a aflat care este pasul nostru, s-a necajit si el odata cu noi de acest ghinion dar a insistat sa ne ducem la bun sfarsit gandul nostru, adica sa mergem la schit. I-am zis ca sunem uzi la picioare si putem raci. Atunci calugarul ne-a invitat la dansul in chilie, ne-a dat doua perechi de sosete noi de lana, din rezerva proprie si bocanci noi. Ne-a dat si o portie buna cu mancare calda si un pahar de vin. Dupa aceea ne aratat drumul corect spre manastire, intr-o ora am ajuns acolo. Taman cand s-a facut noapte. A doua zi cand ne-am intors la masina i-am inapoiat bocancii si sosetele.
Fara acest gest de omenie nu am fi fost in stare sa vedem schitul si am fi ramas cu experinta dezamagitoare.

Sarbatori fericite,

Cosmin